WTF?

Am ajuns la concluzia ca in literatura universala exista cateva mici exceptii, cateva nume care nu au nevoie de nimic altceva, minus sa le citesti opere: Stanescu si Bacovia, singurii din literatura romana, Baudelaire, Prevert, Apolinnarie si… cam atat dupa parerea mea…

La ce vreau io sa ajung? Recunosc ca sunt o adepta a criticii literare; mi se pare un mod bun de a observa anumite lucruri de finete ce in mod normal ne-ar scapa pentru ca nu putem intra in mintea creatorului. Desi multi zic “frate, la ce bun sa citim Manolescu sau Calinescu? Doar am indeajuns de mult creier sa inteleg in mare ce zice ala…”, nu sunt total de acord; un critic este special “antrenat” ca sa observe lucruri ce nu sunt asa banale: mituri, simboluri, alegorii, trimiteri. Spre exemplu, daca citesti “Levantul” lui Cartarescu si nu esti inseajuns de doxat in ceea ce priveste literatura romana, n-o sa intelegi mai nicio gluma sau aluzie la scriitura altora, din trecut… de aceea e bun un critic, sa puncteze la ce se refera si ce vrea sa transmita respectivul poet/scriitor in ce zice. La fel se aplica si in cazul lui Bulgakov, desi acolo, recunosc, n-am citit critica… Cu toate acestea ma intreb uneori daca intr-adevar ce spun criticii au gandit si scriitorii; in unele cazuri, da, anumite simboluri sunt folosite constient, in altele sunt intuite, gasite parca din neant (eh, inconstientul colectiv al lui Jung, nu vorbea el degeaba). Iar atunci este cu atat mai interesant sa observi ce mit a folosit “X” fara sa-si dea seama.

Insa nu asta e ideea la care vreau sa ajung; facand la scoala Stanescu, mi-am dat seama cat de inutila este, in cazul lui, critica. Stanescu face parte din mica tagma a scriitorilor ce trebuie cititi si traiti, nu criticati si disecati in “paispe”. Recunosc cat de profund m-a scarbit sa tot caut in fiecare versulet nu-stiu-ce simbol… Am avut impresia ca sta in fata mea o femeie superba, divina, dar pe care o obligi sa se dezbrace, ii furi misterul, splendoara si ii violezi intimitatea. Cam asta s-a intamplat cu poezia lui Stanescu cand am inceput s-o comentam. Ma enerveaza uneori cand imi dau seama ca acesti poeti au creat ca sa fie iubiti, iar ei au ajuns, in unele cazuri, cobaii criticilor… Asa ca mai bine sa lasam la o parte critica literara, fie ea de calitate sau de duzina, si pur si simplu sa-i citim pe poeti si sa ne bucuram de ce au dat.

Melodia zilei

Conform acestui site, http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/117823/Cea-mai-deprimanta-zi-din-istorie.html, azi este cea mai trista si deprimanta zi din istorie. Mie sincer nu mi s-a parut deloc asa, chiar a fost una dintre zilele de luni foarte acceptabile si am avut per total o stare buna.

Cu toate acestea, dedic melodia asta zilei de 19.01.2009, atat pentru ca se pare este cea mai naspa zi, cat si pentru ca melodia in sine este una foarte grea si deprimanta. Este, de altfel, una din preferatele mele ever, genul de melodie pe care o ascult cand se intampla ceva foarte rau, cand am o cadere. Singurul lucru care nu-mi place este vocea copilului de la inceputul si sfarsitul melodiei, imi da o senzatie puternica de grotesc si daca e sa urasc ceva din domeniul esteticului, atunci grotescul este elementul pe care nu-l pot suferi sub nicio forma. In rest, melodia mi se pare una exceptionala, de o profunzime rara si ce reuseste sa aduca la nivel constient multe stari grele, pe care altfel doresti sa le ascunzi (ceea ce nu e bine, refularile sunt cele mai rele [-X). In concluzie…. enjoy! (pariez ca multora n-o sa le placa prea mult sau o sa li se para boring ))

Vangelis- Message

Turnul Babel

Calatoresc cu metroul de aproape patru ani de zile intregi; aceasta activitate imi ocupa mai mult timp decat multe alte lucruri, poate chiar mai mult decat imi ia sa mananc. o_O De aceea, in atata timp de tot urcat si coborat pe aceeasi usa si de tocit podeaua trenului de metrou, am observat, fara sa constientizez clar ca fac acest lucru, ce fel de lume exista in metrou. Concluziile sunt urmataorele:

categoria cea mai mare, in care cei mai multi se incadreaza, este cea a plictisitilor, acritilor, sictiritilor de viata si de serviciu. De la varstele cele mai fragede, 11-12 ani, pana la ani ai senectutii, 90% din populatia care se plimba cu metroul, in scopuri mai mult sau mai putin nobile, este absolut lipsita de orice vitalitate. Suntem cu totii o cireada de vite incaltate, fara niciun fel de expresie pe chip, placide si bune de dus la taiere. De altfel, este una dintre calitatile noastre principale: lipsa de initiativa pe orice plan, chiar si cand vine vorba de a fi un pic mai vesel, ca doar mergi la un serviciu de unde iti iei bani, nimeni nu te duce ofranda zeilor.

Apoi, mai este si categoria gaitelor in care, evident, nu se pot incadra decat persoanele de sex feminin, masculii sunt niste lebede mute all the time! Se aduna “fetiscanele” pe bisericute de cate doua-doua si se pun pe un palavragit de nu se poate, la tonalitati diferite ale vocilor; despre ce se vorbeste? Despre tipul de la clasa B care este super dragut, in timp ce colegul lui are un incisiv stramb; despre toptanul de medicamente inghitite zilnic cu polonicul (dar care nu fac nimic bolii, la naiba!), despre ce a facut Lenuta cand s-a dus la Aurica si a vorbit cu Veta etc.

O alta categorie foarte raspandita (si cea mai inocenta) este cea a oamenilor care asculta muzica; in general aceasta activitate nobila se aplica numai tineretului cuprins intre 14-25 de ani, cu aproximatie, si reprezinta un procent mare al celor care calatoresc cu metroul.

In alte categorii intra: adultii care citesc ziarele, care sunt mai mereu oameni ce se doresc respectabili, instariti, reprezentanti ai burgheziei, avand mereu fete atat de serioase de te intrebi ce a mai facut Rusia, a oprit gazul din conducte sau l-a dat prea tare de o sa facem BUM! Sa nu uitam ca imbracamintea face totul; astfel, in timp ce mai toti adultii formeaza un strat omogen in vagoane, tinerii se diferentiaza mult:

Sunt fetele trendy/glam, imbracate dragut, fardate dragut si cu accesorii dragute; aceasta rasa se gaseste, din pacate, foarte greu pentru ca, mai mereu, numarul lor este defavorizat de numarul urias al cocalarelor, imbracate tipator, kitschos, de prostgust, vulgar si ce alte asemenea atribute mai doriti. Mesteca guma pleoscaind fara jena, au unghii false mai lungi decat parul de pe cap si poarta tocuri zgarzie-nori.

In ceea ce-i priveste pe baieti, situatia sta si mai prost; dupa ce ca aceste specimene, de altfel foarte simpatice, sunt pe cale de disparitie, numarul celor care se imbraca dragut cu adevarat este minuscul; in schimb manelarii imputiti zburda prin vagoane, vorbesc impozant folosind numai cuvinte din arsenalul literei “p” si asculta manele tare pentru a ne impartasi cultura lor covarsitoare. Din fericire, exista si tagma rockerilor care mai salveaza un pic rasa masculina; din si mai multa fericire, numarul lor pare sa se mareasca, sunt vizibili de la o posta datorita unor particularitati ce ies usor in evidenta. De emo sau de alte categorii nu am amintit, deocamdata astea sunt cele mai vii in mintea mea.

Si uite asa, avem de-a face in Metrorexul romanesc cu un adevarat Turn Babel, demn de urmarit pentru ca scandalurile care se isca uneori intre aceste specii cu adevarat diferite sunt absolut ilare. Lung post, pe masura uimirii mele la vederea unei diferente atat de mari intre oameni (diferenta capitalista si democratica, doar nu vrem sa revenim la comunism si sa fim toti egali si uniformi )

09.01

9 Ianuarie: de ce este aceasta o zi importanta? Pai, pentru ca:

in 1788 Conneticut devine al cincilea stat oficial al Statelor Unite ale Americii;

in 1873 imparatul Napoleon al III-lea al Frantei moare;

in 1900 se naste Regina Maria, sotia lui Carol I

in 1908 se naste Simone de Beauvoir, scriitoare franceza;

in 1917 are loc, in cadrul Primului Razboi Mondial, batalia de la Rafa aproape de granita Egiptului cu Palestina;

in 1959 se naste Cristi Minculescu, solistul trupei Iris;

in 1990 nava spatiala Columbia decoleaza de la Centrul Spatial Kennedy;

in 1991 ma nasc si io, intr-o zi cu prea putine evenimente cu adevarat importante! Deci, e clar ca nimeni nu ma va tine minte peste veacuri!

(sursa: Wikipedia, evident! )

Imi dedic singura aceasta melodie, merge foarte bine cu starea actuala, enjoy: Green day- Wake me up when september ends

Retrospectiva

S-a mai dus un an… oribil, nu? Cel putin pentru mine e, pentru ca am impresia ca ma apropii tot mai mult de moarte… M-am gandit ca ar fi indicat sa fac aici o retrospectiva a anului si sa pun un fel de top al celor mai dragute lucruri vazute sau traite in 2008 si apoi un fel de anti-top legat de lucrurile mai putin placute din acest an. (topul nu se bazeaza pe lucrurile aparute in 2008 neaparat, ci pe lucrurile descoperite de mine in acest an)

Filmul preferat: hmm, aici e cam greu, adica am vazut multe; probabil ca cel mai mult m-au impresionat “Atonement” si “Love actually”.

Melodia preferata: aici iar sunt multe; presupun ca in primul rand ar fi Rihanna- “Disturbia”; apoi ar urma foarte aproape U2- “City of blinding lights” si The Verve- “Bittersweet Symphony”.

Cartea preferata: de bonton ar fi sa pun Hesse- “Jocul cu margelele de sticla”, insa am avut o carte care mi-a placut si mai mult, s-a potrivit perfect cu mine, asa cum eram in vara –> Lars Saabye Christensen- “Beatles”.

Luna cea mai buna: iulie-august (nu stiu sigur pe care s-o pun, ambele au fost bestiale)

In ceea ce priveste anti-topul:

Filmul slabut: cred ca “Steel Magnolias”; stiam filmul de mult timp, prima oara cand l-am vazut am fost indragostita de el si asteptarile au fost mari cand l-am vazut a doua oara… din pacate m-a cam dezamagit.

Melodia slabuta: din cele pe care le am in calculator presupun ca Britney Spears- “Break the ice”, cred ca am ascultat-o vreo doua zile si gata, acum nici nu mai e in playlist. )

Cartea slabuta: Cervantes- “Don Quijote”; stiu ca este o capodopera a literaturii, insa nici pana acum n-am terminat-o, este de-a dreptul soporifica. (asta ca sa nu pun aici Dostoievski, mi-e chiar rusine!)

Luna slabuta: martie-aprilie (ambele au fost grele)

Per total nu prea ma pot plange, anul acesta a fost unul dintre cei mai activi din viata mea; mi s-au intamplat atat de multe, si bune, si rele, insa intr-adevar simt ca m-am maturizat mult si ca privesc viata cu alti ochi. Anul 2008 a fost bun si in final il dedic la doua persoane importante pentru mine: profesorul meu de romana, Dumitrescu Laurentiu, care a plecat din scoala fara sa ne intrebe daca ne convine acest lucru ) si Radu Sebi care, in mod clar, mi-a insorit tot anul, chiar si atunci cand turna cu galeata.

HAPPY NEW YEAR!

I’ll be Blunt

James Blunt- Wisemen

Cred ca este una dintre cele mai frumoase melodii compuse vreodata; imi aduce aminte de clasa a noua si de cat de grea a fost acomodarea si cunoasterea noilor colegi. In mod clar am ajuns sa consider clasa a noua ca fiind cel mai oribil an al liceului si asa destul de antipatic. ) Nu ca fac anti-reclama Scolii Centrale sau ceva, deloc; pentru 80% din elevii fostei Zoia, cei patru ani de liceu au fost mirifici.

Imi place melodia asta mai ales pentru ca are impregnata in ea un anumit tip de atmosfera: era o lume noua pe care o descopeream, inca nu stiam ce-mi vor rezerva anii de liceu, speram multe si doream multe. Era acel tip de stare tipic adolescentina, cand ai impresia ca toata lumea tie- asternuta la picioare. De atunci am ajuns sa vad lucrurile cu tooootul altfel, intr-un mod mult mai trist.

We all love Chanel

Multe dintre noi, fetele, s-au intrebat, macar o data in viata lor, de ce sunt asa innebunite dupa Chanel. Primul raspuns venit in minte este, bineinteles, cel legat de vestimentatii: se poate foarte bine ca nicio alta casa de moda sa nu faca haine mai frumoase. Dar poate ideea principala este sa privim un pic si din perspectiva oamenilor care lucreaza acolo si, mai ales, a conducatorului acestei case de moda. Asta pentru ca pana la urma doar gustul lui Lagerfeld conteaza in alegerea unor haine si prezentarea lor pe catwalk.

Cautand mai multe informatii despre Chanel si despre Karl Lagerfeld, am ajuns la concluziile urmatoare: Chanel ne place pentru ca inspira, fara sa ne dam seama in mod constient de asta (probabil datorita lui Lagerfeld), incredere mare in sine ca si casa de moda si un total auto-control: cand vine vorba de Chanel nu prea avem de-a face cu greseli in materie de moda, totul este perfect. Ne mai place Chanel si pentru figura destul de controversata a lui Lagerfeld: un om rece, indiferent, care se plictiseste repede, care are mereu nevoie de surse noi de divertisment; este, fara indoiala, o personalitate taioasa, ironica, ce mereu arunca o suma de glume usturatoare pentru a vedea cat de perspicace si rapid esti.

Chanel mai place publicului si printr-o originalitate rar intalnita care, insa, stie sa se combine perfect cu un stil vestimentar tipic. Astfel, nimeni nu se poate gandi ca va ajunge plictisit de colectiile Chanel pentru ca acestea se bazeaza pe anumite tipare ce se tot repeta la nesfarsit. Spre exemplu, asa un tipar se vede foarte clar la Burberry Prorsum, care mereu adopta un anumit tip de culori, o anumita taietura a rochiei si tipicele “tinte” stil rock’n'roll glam. La Chanel vestimentatia mereu stie sa suprinda intr-un mod pozitiv, descoperindu-se, insa, si un stil rafinat specific pe care il recunosti: stilul Chanel este inconfundabil tocmai prin rafinament si originalitate.

Toate acestea, pana la urma, merg mana-n mana cu personalitatea lui Lagerfeld, astfel ca daca el uraste plictiseala, casa lui de moda va fi mereu plina de vitalitate, mereu cu elemente noi.

Iata cateva V.I.P.-uri care poarta Chanel:

Audrey Tatou:

(thanks to http://blogs.lexpress.fr/cafe-mode/2008/05/audrey-lexception.php for the picture)

Nicole Kidman:

(thanks to www.cnn.com for the picture)

Keira Knightley:

(thanks to www.teenvogue.com for the picture)

CRACIUN FERICIIIIT!

CRACIUN FERICIT, MERRY CHRISTMAS & JOYEUX NOEL!
Sa va bucurati de aceasta super zi si sa aveti un super an in 2009!

Hello?? (2)

Si bineinteles ca la QuickPress tagurile merg perfect, adica de ce n-ar merge si de ce ar merge la posturile normale? 8-| ANNOYING!

Hello??

Ok, in mod clar ceva e cu wordpressu’ pentru ca de vreo 2 posturi incoace nu mi se afiseaza niciun tag si e groaznic de enervant! Any ideas, please?